- a scurta viaţa cuiva
- fig. to drive a nail into smb.'s coffin.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a scurta viaţa cuiva
Look at other dictionaries:
viaţă — VIÁŢĂ, vieţi, s.f. 1. Sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizează organismele; faptul de a fi viu; stare a ceea ce este viu. ♢ loc. adj. Plin de viaţă sau cu viaţă = energic, viguros, vioi; vesel. Fără (pic de)… … Dicționar Român
trece — TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. intranz. A merge fără a se opri, printr un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu,… … Dicționar Român
cronică — CRÓNICĂ, cronici, s.f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obişnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice şi familiale; letopiseţ, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează … Dicționar Român
trăi — TRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. intranz. A se afla în viaţă; a exista, a vieţui. ♢ (În formule de mulţumire, de salut, de urare etc.) Sa trăieşti! ♢ expr. (Formulă de jurământ) Aşa să trăiesc (sau să trăieşti etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (aşa). 2.… … Dicționar Român
ajunge — AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. intranz. A se afla într un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a… … Dicționar Român
situaţie — SITUÁŢIE, situaţii, s.f. 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condiţiile de existenţă şi de dezvoltare ale unei persoane, ale unei colectivitaţi, ale unei activitaţi; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau… … Dicționar Român
moment — MOMÉNT, momente, s.n. 1. Interval scurt de timp; clipă, secundă. ♢ loc. adj. De moment = de scurtă durată; efemer; vremelnic. ♢ loc. adv. Pentru moment = provizoriu, deocamdată, pentru scurt timp. Pe moment = în prima clipă, în acea clipă. În tot … Dicționar Român
prinde — PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ♢ expr. Parcă (l )a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neaşteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu… … Dicționar Român
